Pacientele cu bulimie nervoasa se disting in general de cele cu anorexie nervoasa pe baza greutatii relativ normale si prezenta acceselor de supraalimentare si a eliminarii alimentelor. Pacientele emaciate care prezinta si accese de supraalimentare si de eliminare sunt frecvent clasificate ca anorexice, subgrupul bulimic (Hsu, 1986). Datele care se acumuleaza sugereaza o legatura considerabila intre cele doua tulburari (Garner, et al. 1986). Cel putin 40%-50% ditnre toate pacietnele anorexice au si bulimie (Garfinkel et al., 1980; Hall et al., 1984; Hsu et al., 1079). Datele de urmarire pe termen lung sugereaza ca intr-o perioada lunga de timp, anorexia nervoasa poate sa se transforme in bulimie nervoasa, dar modelul invers este mult mai rar (Hsu, 1991). De asemenea, bulimia nervoasa poate sa varieze in functei de dimensiunile personalitatii care implica controlul impulsului si reglarea afectului identificate de Westen si Harnden-Fischer (2001). Comorbiditatea poate si ea sa aiba un impact profund. Asa cum a observat cu elocinta Yager (1984).

     Bulimia nu este o boala. Nici nu este un simplu obicei. Bulimia este eterogena si, precum pneumonia, poate sa rezulte dintr-o varietate de cauze. Am gasit util sa conceptualizez bulimia ca pe un obicei sau un model de comportament inradacinat intr-o personalitate, care la randul sau este inradacinata intr-un substrat biologic, si toate acestea inradacinate intr-o cultura in care bulimia pare a se dezvolta intr-un ritm crescut.