Depresia
Tulburarea drepresiva ca perturbare a dispozitiei bazele
Despresivul are o dispzitie trista, nu se mai poate bucura, nu mai poate spera, nu mai pune pret pe viitorul sau. Lumea isi pierde caracterul de provocare, lucrurile devin fade si gri. Unii bolnavi se simt ca si cu ar fi morti si impietriti si se plang de pierderea sentimentelor, de faptul de a fi uitat chiar sa planga. O mare parte prezinta, pe langa dispozitia depresiva, si o teama difuza, care este traita in primul rand ca frica in fata vietii si a indatoririlor. Unii se manifesta apatic, altii sunt disforici, iritabili, morocanosi, prost-dispusi, ceea ce ingreuneaza raporturile cu ei.
Inhibitia gandirii
Procesele gandirii depresivilor sunt neproductive si montone, se rezuma de regula la propria boala, fantezia si bogatia ideativa sunt mult reduse. Despresivul se poate concentra doar cu mare dificultate asupra unui lucru.
Scaderea initiativei, inhibitia psihomotorie
Forta initiativei depresivului este clar diminuata. Nu are elan, energie, nu are chef sa intreprinda nimic, spectrul intereselor se ingusteaza, totul devine prea mult pentru el, cel mai mic efort este de temut. Scaderea generala a fortei se exprima si in stilul de miscare: toate miscarile sunt ingreunate, incetinite, fara spontaneitate si elan.
Ca fenomen constrastant, s-a observat la un anumit tip de depresie o psihomotricitate agitata. Pacientii respectivi sunt nelinistiti si agitati. Nu pot sa stea linistiti, mainile sunt intr-o continua miscare, miscarile sunt fara tel. Un imbold golit de continut ii impinge pe cei in cauza spre activitati fara sens (citat dupa O. Benkert, 1977).
Afectarea vitalitatii
Diminuarea fortei initiativelor merge mana in mana cu prejudicierea sentimentului vital. Pacientii se simt obositi, fara putere si fara energie. Isi simt greutatea propriului corp ca pe o povara pe umeri, se plang de dureri difuze si senzatii de apasare si isi percep bratele si picioarele ca fiind grele ca de plumb. Este vorba mai ales despre perturbarea relatiei cu propria corporalitate.
Simptome vegetative
Simptomatologia vegetativa este o manifestare frecvent asociata cu boala depresiva. In cazul unei depresii latente este chiar unica manifestare care poate fi recunoscuta a unei depresii mascate.
Urmatoarele simptome vegetative se gasesc mai frecvent la depresivi: tulburari intestinale, senzatia de presiune abdominala, senzatia de apasare la nivelul capului, uscaciunea gurii, brahicardie sau tahicardie, extrasistole, "batai de inima", alte tulburari cardiace, scaderea temperaturii, transpiratii sau frisoane, scaderea secretiilor lacrimale si sudorale, senzatie de ameteala, dureri de cap, dureri de stomac, constipatie, balonare, peirderea apetitului alimentar, scaderea ponderala, diminuarea functiei sexuale, amenoree, dureri de spate, dureri de aspect neuralgic (citat dupa O. Benkert, 1977).
Tulburari ale somnului, oscilatii diurne, suicidalitate
Una dintre cele mai frecvente manifestari asociate ale bolii depresive poate fi considerata tulburarea somnului. Adesea aceasta marcheaza debutul unui episod depresiv si se afla printre principalele acuze ale bolnavilor. Plangerile se refera la adormire sau la perioada ulterioara, atunci cand se trezesc in mijlocul noptii si nu mai pot sa readoarma. Dimineata se simt ca si cum nu ar fi dormit deloc si foarte obositi, "ca si cum nu au inchis un ochi". Este vorba in special de "indispozitia matinala", care se refera la faptul ca depresivul se simte deosebit de prost si de coplesit mai ales dimineata dupa trezire si inainte de pranz, manifestare caracteristica a starii depresive. Deoarece depresia trece drept "cea mai chinuitoare boala care se poate imagina" (Kielholz), nu este de mirare ca aproape fiecare depresiv are ganduri de sinucidere, simte pulsiuni autolitice si adesea face macar o tentativa de suicid.
Extras din "10 abordari psihoterapeutice ale depresiei",
Dietmar Stiemerling, Editura Trei, 2006
