Numele lui Carl Rogers nu a incetat sa trezeasca respect. Gandirea sa, nutrita din puternica prezenta a unei idei umaniste, impregneaza profund psihologia, in special curentul psihologiei umaniste. Numele lui Rogers este permanent citat drept o referinta, inca din clipa in care dorim sa evocam o conceptie despre "persoana" ca posedand demnitate umana, de indata ce nazuim sa evocam ideea increderii in individ sau in omenire, inca din clipa cand se pune problema respectului, a libertatii lasate celuilalt sa fie ceea ce este, indiferent ca "celalalt" este clientul unei terapii sau vecinul de etaj.

      Ideile lui Carl Rogers au patruns in Franta in 1966, datorita lui Andre de Peretti si Max Pages. In ciuda activei lor influente, gandirea propriu-zis psihoterapeutica a lui Carl Rogers nu este destul de bine cunoscuta in Franta. Numeroase lucrari si articole fundamentale ale lui Rogers consacrate psihoterapiei nu au fost nici traduse, nici publicate, in schimb au fost difuzate amplu scrieri tratand despre aplicatiile acesteia (ascultare activa, comunicare). Astfel, aceasta psihoterapie s-a vazut uneori redusa la "tehnica reformularii". Asa s-a intamplat si cu termenul de "nondirectivitate", la care Rogers a renuntat voluntar inca din 1951, ca evocand o abtinere.

      Cu toate acestea, dincolo de aceasta relativa necunoastere, exista categoric o imensa faima legata de activtatea lui Rogers. Principala sa lucrare, "Le Developpement de la personne", este constant reedidata din 1968. In 1984, Armand Touati scria: "Alaturi de Freud, Carl Rogers reprezinta, fara indoiala, celalalt mare inspirator al practicilor psihoterapeutice de astazi". Si, intr-adevar, "psihoterapia centrata pe persoana" s-a raspandit, practic, in intreaga lume, unde este cunoscuta, difuzata, folosita, reluata, reprezentata in instantele oficiale, nationale si internationale.