...pentru ca psihoterapia sa devina si sa ramana psihanalitica (dinamica), ea trebuie sa nu se indeparteze, pe cat se poate, de la inceput sau ulterior de aceiasi invarianti fundamentali carora li se supune si psihanaliza: absenta consilierilor si a judecatilor, abtinerea de la orice gratificatie reala, folosirea predominanta a cuvantului, solicitarea asocierii de idei, elaborarea si utilizarea contratransferului si, la momentul oportun, interpretarea evenimentelor care se refera la rezistenta si transfer.

      Manifestarile inconstientului survin in fluxul asocierii libere a ideilor, aceste manifestari constand in jocul contrastant al proceselor primare dominat de principiul placerii si in jocul proceselor secundare subordonate realitatii si care pot fi exprimare prin cuvinte.

      Majoritatea analistilor sunt de acord cu ideea ca ceilalti parametri ai dispozitivului analitic sunt susceptibili de modificari in functie de caz sau de momentul curei, dar si ca tehnica poate sa adopte modalitati particulare daca acestea sunt subordonate principiilor si obiectivelor fundamentale ale psihanalizei.

      Daca aceasta conditie e respectata, procesele in analiza si in psihoteapie sunt considerate ca identice in principiile lor, ele fiind insa diferite in general cat priveste modalitatile, amplitudinea, intensitatea si locul pe care acestea il ocupa in viata subiectului. Asemenea procese sunt direct proportionale cu gradul de mobilizare al structurii intrapsihice si al exteriorizarii ei transferentiale.