Terapiile cognitiv-comportamentale - numite si "terapii comportamentale" sau "terapii cognitive" - sunt bazate pe psihopatologia experimentala si pe o abordare pragmatica si empirica a psihoterapiei. Ele aplica cunostintele oferite de psihologia stiintifica, respectiv psihologia experimentala, in scopul intelegerii si rezolvarii problemelor psihologice. Ele se intereseaza de aporturile teoretice ale psihiatriei, psihobiologiei si neurostiintelor, ca si de cele ale multor altor discipline suspectibile sa determine evolutia cunostintelor si practicilor pe care le detin.

      Terapiile cognitiv-comportamentale sunt practicate sub forma terapiilor individuale, terapiilor de cuplu, terapiilor familiale sau chiar si a terapiilor de grup. Sunt abordate sub forma de consultatie ambulatorie, dar si sub forma institutionalizarii spitalicesti. Ele trateaza dificultatile psihologice ale copiilor, adolescentilor si ale adultilor de orice varsta.

      De cincisprezece ani, terapiile cognitiv-comportamentale s-au deschis interventiilor clince provenite din alte curente terapeutice in masura in care tehnicile imprumutate de la aceste curente se integreaza abordarii lor empirice, sporindu-le eficienta. Ele evolueaza astfel spre un "eclectism metodologic sau tehnic", dar fara a-si pierde caracterul specific esential: evaluarea eficientei interventiilor terapeutice. Terapiile cognitiv-comportamentale nu imbratiseaza in mod necesar teoriile ce subintind tehnicile pe care le imprumuta. De aceea, ele se apropie mai mult de miscarea psihoterapeutica "eclectica", empirica si neteoretica, decat de miscarea "integrativa", mai apasat teoretica decat empirica.

      Aceste terapii se inscriu intr-un curent de cercetare in psihopatologie si psihoterapie aflat in plina mutatie si dezvoltare. Ele nu se mai sprijina doar pe teoriile referitoare la invatare. Cercetarile asupra mecanismelor generale ale schimbarii comportamentului si asupra mecanismelor schimbarii terapeutice prilejuiesc o adevarata "stiinta a schimbarii comportamentului". Terapiile cognitiv-comportamentale isi gasesc astfel noi idei pentru imbunatatirea practicii lor.