Criteriile DSM-IV-TR pentru tulburarea de tip anxietate generalizata au fost concepute pentru a face diferenta intre aceasta afectiune si ingrijorarea normala. Anxietatea trebuie sa fie excesiva, dificil de controlat si suficient de frecventa incat sa apara in peste jumatate dintre zilele unui interval de minim 6 luni. Poate provocat, de asemenea, disconfort clinic semnificativ sau poate invalida zone de functionare importante, cum sunt cele ocupationala si sociala. Diagnosticul cere ca anxietatea sa nu se afle in limitele altor tulburari pe Axa I, adica sa nu fie vorba de anxietate fata de aparitia unui atac de panica, frica de contaminare sau de a nu fi facut de ras in public s.a.m.d.

      Anxietatea trebuie sa fie destul de patrunzatoare, asa incat pacientul sa se concentreze asupra unor activitati sau evenimente care sunt tintele acesteia. Calitatea vietii pacientilor cu TAG este afectata in continut de idile pe care le au despre viitorul lor, de circumstantele vietii, de situatia financiara, de posibilitatea ca unor membri ai familiei sa li se intample ceva rau si de multe alte aspecte. Ei pot trai tensiune fizica si simptome moderate de descarcare simpatetica, dar nimic de intensitatea tulburarii de panica.