Pacientii borderline se consuma cu stabilirea de relatii exclusive unu la unu, fara nici un fel de risc de abandon. Ei pot cere astfel de relatii cu un aer de intreptatire care-i copleseste si-i indeparteaza pe ceilalti. Mai mult, cand chiar devin apropiati cu o alta persoana, se activeaza un set de anxietati. Pe de o parte, ei incep sa se ingrijoreze ca vor fi inghititi de cealalta persoana si-si vor pierde propria identitate in aceasta fantasma primitiva de fuziune. Pe de alta parte, ei simt anxietatea balansand catre panica in legatura cu convingerea ca sunt pe punctul de a fi respinsi si abandonati in orice moment. Cu scopul de a nu ramane singuri, pacientii borderline pot recurge la venesectie sau alte gesturi suicidare, sperand sa obtina ajutorul persoanei de care sunt atasati.

      In contextul relatiilor interpersonale, pot sa apara si distorsiuni cognitive, cum ar fi gandire cvasipsihotica (definita prin prezenta unor dificultati tranzitorii, circumscrise si/sau atipice in testarea realitatii). Perceptiile aproape delirante de abandon de catre cei iubiti sunt frecvente, si regresiile de transfer psihotice pot aparea cand pacientul devin atasati de terapeutii lor. Clinicienii care sunt amatori ai acestei puneri in scena caleidoscopice a unor stari schimbatoare ale Eului sunt inclinati catre o varietate de reactii intense contratransferentiale, cuprinzand fantasme de salvare, sentimente de vinovatie, transgresari ale limitelor profesionale, furie si ura, anxietate si teroare si sentimente profunde de neputinta (Gabbard, 1993; Gabbard si Wilkinson, 1994).