Obsesiile sunt definite ca ganduri egodistonice recurente, in timp ce compulsiile sunt actiuni ritualizate care trebuie indeplinite pentru a diminua anxietatea. Acuzele acestor pacienti se impart in cinci categorii principale:

1. Ritualuri care implica o verificare
2. Ritualurile care implica o curatire
3. Ganduri obsesive neacompaniate de compulsii
4. Lentoare obsesionala
5. Ritualuri mixte (Baer si Jenike, 1986)

      [...] Tulburarea obsesiv-compulsiva este complicata adesea prin depresii si prin deteriorarea severa a functionarii sociale si ocupationale, de aceea membrii familiilor si colegii pacientilor pot fi si ei semnificativ afectati de boala.

      Strategiile psihodinamice pot fi extrem de utile in mai multe situatii. Multi pacienti obsesiv-compulsivi par sa se agate de simptomele lor, rezistand cu indarjire la tratament. Simptomele insele pot tine la distanta dezintegrarea psihotica, in unele cazuri, jucand rolul unei functii extrem de utile, in termeni de homeostaza psihologica. Deoarece simptomele in tulburarea obsesiv-compulsiva pot acompania orice nivel de organizare subiacenta a Eului sau a personalitatii (Cornfield si Malen, 1978), o evaluare psihodinamica atenta trebuie sa se concentreze si asupra functiei simptomelor in structura globala intrapsihica a pacientului. In ciuda naturii refractare a multor simptome obsesiv-compulsive, terapia psihodinamica poate imbunatati considerabil functionarea interpersonala a pacientilor cu tulburare obsesiv-compulsiva.